GMnext: Top 10 prototipuri

În lumea digitală a zilelor noastre, este greu să îţi imaginezi că ceva atât de complex precum un automobil poate fi proiectat utilizând numai un creion, o coală de hârtie şi o bucată de argilă. Însă în realitate, în anii de început ai industriei automobilistice, producătorii considerau designul şi forma autovehiculelor ca fiind elemente secundare, desenatorii şi inginerii fiind cei care trebuiau să creeze caroseria şi interiorul după ce finalizaseră ceea ce era considerat a fi mai important, respectiv proiectarea şi mecanica autovehiculelor.

Totul s-a schimbat în 1926, când GM s-a îndreptat către un designer pe nume Harley Earl (care personaliza maşinile vedetelor de la Hollywood) pentru proiectarea completă a noului model LaSalle. GM l-a angajat apoi pe Earl, care este considerat a fi părintele designului auto, să formeze prima echipă de designeri interni, cu normă întreagă, din această industrie.

General Motors a depăşit limitele epocii atât în domeniul inovaţiei tehnologice, cât şi al designului, atunci când a introdus primul autovehicul prototip din lume, modelul Buick Y Job, în anul 1938. Ideea a fost aceea de a demonstra posibilitatea unor noi elemente de design şi dotări tehnice şi de a măsura reacţia publicului la acestea, autovehiculul respectiv nefiind niciodată produs în masă. Majoritatea prototipurilor au fost expuse numai în cadrul saloanelor auto din întreaga lume, aşa cum se întâmplă şi astăzi. Deşi multe din acestea nu ajung niciodată să fie produse, sute de detalii stilistice şi inovaţii tehnologice aplicate mai întâi prototipurilor au fost introduse mai târziu în autovehiculele de serie.

General Motors a dezvoltat mai multe autovehicule prototip, deseori numite maşini de vis, decât orice alt producător. Următorul „Top 10" prezintă doar o mică parte din zecile de prototipuri GM care au influenţat producţia în masă a autovehiculelor comercializate în saloanele de prezentare ale reprezentanţelor companiei.

Această listă a fost creată iniţial de arhivarii şi istoricii GM, iar apoi revizuită de liderii companiei. Lista de autovehicule este în ordine cronologică.

2007 Chevrolet Volt
Modelul Chevy Volt, cu stilul său îndrăzneţ şi sistemul de propulsie revoluţionar E-Flex, a devenit o vedetă imediat ce a fost dezvăluit la Salonul Auto Internaţional Nord-american din 2007. Valorificând multe din tehnologiile şi inovaţiile dezvoltate odată cu modelul precedent, autovehiculul electric EV1, acesta a reprezentat cea mai radicală îndepărtare de motorul cu combustie internă în mai bine de un secol. În primăvara anului 2008, când preţul benzinei ajungea la 4$ pe galon, directorul executiv GM, Rick Wagoner, a confirmat că versiunea electrică a modelului Chevy Volt va intra în producţie şi va ajunge în reprezentanţele Chevrolet până la sfârşitul anului 2010. Modelul electric Chevrolet Volt este proiectat să utilizeze o priză obişnuită de 110 volţi pentru încărcarea acumulatorului. Pentru şoferii care conduc mai puţin de 64 de kilometri pe zi, modelul nu va consuma deloc benzină şi va produce zero emisii. Pentru călătorii mai lungi, autovehiculul dispune de o sursă de putere pentru extinderea autonomiei, alimentată cu benzină sau cu E85, care reîncarcă acumulatorul în timp ce autovehiculul se deplasează şi extinde autonomia acestuia la aproximativ 580 de kilometri înainte de „reintroducerea în priză". Spre deosebire de celelalte autovehicule hibride, motorul său mic cu combustie internă, alimentat cu benzină sau E-85, este utilizat numai pentru menţinerea acumulatorului încărcat, nu pentru propulsarea autovehiculului.

2002 GM AUTOnomy
Autovehiculul prototip GM AUTOnomy, dezvăluit la Salonul Auto Internaţional Nord-american din Detroit, a demonstrat prima combinaţie între propulsia prin pile cu combustibil şi tehnologia comenzilor „prin cabluri", ce permitea controlarea electronică a direcţiei, frânării şi altor sisteme în detrimentul celei mecanice. Autovehiculul său omolog, HY-WIRE, a fost prezentat în acelaşi an la Salonul Auto de la Paris. Toate piesele funcţionale ale acestor autovehicule au fost înghesuite într-un şasiu cu formă de skateboard şi o grosime de 15 cm. Nu existau pedale, volan sau panou de instrumente: toate comenzile erau situate pe o manşă manuală similară celei din avioane.

1990 GM Impact
Modelul GM Impact a fost prezent pe prima pagină a tuturor ziarelor la debutul său din anul 1990 de la Salonul Auto de la Los Angeles. Fiind primul autovehicul complet electric din industria auto modernă, acesta a marcat începutul unor noi eforturi, depuse de întreaga industrie, de a mări randamentul propulsiei auto tradiţionale pentru a reduce şi mai mult emisiile şi consumul de carburant pe bază de petrol. Modelul Impact avea o masă de numai 990 kg, însă numai bateriile cântăreau 379 kg. Accelera de la zero la o sută de kilometri pe oră în 7,9 secunde şi avea o autonomie de 200 km pe autostradă la viteza de 90 km/h. Tehnologia şi designul acestui prototip au pus bazele modelului EV1 din 1996, primul autovehicul electric de producţie în masă al zilelor noastre.

1987 GM Sunraycer
Modelul GM Sunraycer cu alimentare solară a reprezentat un pas important în evoluţia designului aerodinamic şi a câştigat primul concurs de autovehicule cu alimentare solară, competiţia de 3.140 de kilometri World Solar Challenge Race. Alimentat de 7.200 de celule fotovoltaice care acopereau o suprafaţă de 8 metri pătraţi, acesta atingea viteza maximă de 65 km/h într-o zi însorită, utilizând numai energie solară. Când cerul era înnorat, autovehiculul utiliza o baterie pentru putere suplimentară şi accelerare, atingând o viteză maximă de 97 kilometri pe oră. Avea lungimea de 6,1 metri, lăţimea de 2 metri şi înălţimea de numai 1 metru. Masa totală era de numai 162 de kilograme. Multe din inovaţiile tehnologice şi de design aduse de acest model au influenţat mai târziu dezvoltarea automobilului electric GM EV1 şi conceptul E-Flex al autovehiculului Chevrolet Volt.

1970 Vauxhall SRV
Modelul Vauxhall Styling Research Vehicle (SRV) era un laborator pe roţi, cu patru uşi şi patru locuri, care a ajutat la dezvoltarea aerodinamicii, suspensiei şi designului motorului. Dezvăluită la Salonul Auto de la Londra, caroseria era fabricată din material plastic armat cu fibre de sticlă, iar motorul era montat transversal între roţile din faţă şi cele din spate. Autovehiculul era de asemenea prevăzut cu sistem electric de menţinere a orizontalităţii şi un bot profilat reglabil care îi conferea un caracter mai aerodinamic la diverse viteze.

1965 Opel GT Experimental
Acesta a fost primul autovehicul prototip produs de Opel şi, de asemenea, primul prototip european care a intrat în etapa de producţie. Construit pe platforma modelului Kadett, având însă o stilizare mult mai sportivă şi o caroserie foarte modernă, modelul a fost dezvelit la Salonul Auto de la Frankfurt din 1965 şi s-a dovedit a fi atât de popular, încât a fost dat în producţie trei ani mai târziu, 60 la sută din autovehicule fiind exportate în America şi vândute prin intermediul reprezentanţelor Buick. Prevăzut cu un motor de 1,9 litri şi 90 cp, acesta atingea o viteză maximă de 185 kilometri pe oră.

1961 Chevrolet XP-755 Mako Shark
Conform legendei, Bill Mitchell,succesorul lui Harley Earl în funcţia de director al departamentului de design GM, s-a inspirat pentru crearea acestui design clasic de la un rechin Mako pe care îl prinsese în timp ce pescuia în larg. Corpul neted şi aerodinamic al peştelui era modelul perfect pentru următoarea generaţie de autovehicule Corvette. Mitchell şi-a îndrumat echipa să copieze forma rechinului în toate modurile posibile, inclusiv în ceea ce priveşte culoarea. Modelul Mako Shark arăta într-adevăr ca un rechin adevărat, având botul ascuţit, nervuri în formă de branhii pe marginile grilei, un plafon din sticlă transparentă şi o combinaţie de culori care se schimba din albastru/gri în partea superioară în argintiu/alb la praguri. Propulsat de un motor V-8 de 7000 centimetri cubi cu bloc de aluminiu care dezvolta 425 cp, autovehiculul a fost precursorul clasicului Corvette Sting Ray din 1963.

Seria Firebird din 1954, 1956 şi 1958
Fascinat de profilul neted al avionului cu reacţie, Harley Earl şi echipa sa au dezvoltat o serie de 3 autovehicule prototip inspirate de avioanele cu reacţie şi propulsate de motoare cu turbină de gaze. Modelul Firebird I din 1954 era construit pentru o singură persoană şi se deosebea prin botul ascuţit, aripile în delta şi deriva verticală din spate. Modelul Firebird II din 1956 era prevăzut cu o turbină de gaze îmbunătăţită (cu o temperatură a gazelor de eşapament de 107 grade Celsius, comparativ cu cele 677 de grade ale modelului Firebird I) şi era conceput pentru patru persoane. Acesta a fost de asemenea primul autovehicul prevăzut cu frână cu discuri şi suspensie integrală complet independentă. Ultimul model din serie, Firebird III din 1958, a fost cel mai aerodinamic dintre toate, având un bot lat şi ascuţit şi apărătoare de cabină în formă de balon pentru şofer şi pasager. Era dotat de asemenea cu o manetă de control, asemenea avioanelor cu reacţie, dotare care a fost reînviată la autovehiculul prototip AUTOnomy din 2002. Deşi foarte puţine din celelalte caracteristici de design ale seriei au fost transmise mai departe altor autovehicule, motorul cu turbină de gaze al modelelor Firebird a stat la baza altor progrese din tehnologia propulsiei. Şi, bineînţeles, denumirea Firebird a fost transmisă mai departe odată cu modelul Firebird prezentat la târgul internaţional din 1964 şi odată cu popularul autovehicul de producţie în masă Pontiac Firebird.

1951 GM LeSabre
În continuarea clasicului model T Job, GM a produs fabulosul LeSabre din 1951. Designul acestei „maşini de vis" a fost inspirat din avionul de vânătoare F86 (a se observa partea frontală îngustă şi rotunjită şi prizele de aer din spate) şi a fost denumit „un laborator experimental pe roţi", propulsat de un motor V-8 supraalimentat de 3500 centimetri cubi, cu două carburatoare şi două rezervoare de combustibil. Unul din carburatoare prelua benzină premium de la primul rezervor când autovehiculul se deplasa cu viteză constantă sau redusă. Când şoferul accelera, al doilea carburator prelua combustibil de la al doilea rezervor, care era umplut cu metanol. LeSabre era de asemenea prevăzut cu frâne pneumatice şi un plafon decapotabil care se închidea automat, fiind era activat de un senzor de ploaie.

1938 Buick Y Job
Primul autovehicul prototip din lume, modelul Buick Y Job din 1938 a fost dezvoltat şi introdus de Harley Earl, legendarul director de design al companiei GM, pentru a prezenta ultimele noutăţi şi tendinţe în materie de proiectare şi stilizare. Fiind primul autovehicul dezvoltat mai puţin pentru producţia comercială şi mai mult pentru măsurarea reacţiei publicului la noile tehnologii şi elemente de design, acest model atrăgea toate privirile oriunde era expus. În afară de stilul său futurist, evidenţiat prin curbele îndrăzneţe, acesta era dotat cu faruri mascate şi un plafon decapotabil care, atunci când era închis, se plia sub un capac metalic. Astăzi, Buick Y Job încă întoarce capetele când este expus publicului şi este considerat ca fiind un autovehicul clasic pe plan mondial.