Drive test Mitsubishi Lancer 2.0 Di-D

Când spui LANCER te gândeşti automat la gama EVO, lucru sinonim cu viteza, caii putere şi multă benzină, dar uite că lucrurile se mai schimbă, cei de la Mitsubishi Motors urmând trendul general şi anume: nu poţi să vinzi berline în Europa dacă nu ai în ofertă cel puţin un Diesel. Zis şi făcut, reţeta succesului pare simplă: se ia una bucată sedan japonez hipertensiv, se adaugă un motor de provenienţă Volkswagen, şi anume 2.0 TDI-PD ce dezvoltă 140 de cai şi 310 Nm, se mixează bine şi gata, am obţinut maşina perfectă.

În teorie este simplu dar cum noi nu punem “boticul” la tot ce scrie în fişa de prezentare am decis că este vremea să testam un pic Lancerul diesel şi să ne formăm propria opinie cu privire la posibilul succes al acestui model. Astfel am pus mana pe Lancerul 2.0 Di-D în echipare Invite oferit de dealerul Casa Auto Iaşi, spre tortura potenţialilor clienţi.

La primul contact sedanul cu priviri colerice îşi trădează originile de samurai războinic , partea frontală fiind desenată cu o agresivitate încântătoare. La interior lucrurile stau la fel de bine, poziţia ideală de condus fiind uşor de găsit, volanul cu 3 spiţe îmbrăcat în piele oferă o aderenţă optimă, iar displayul central oferă cam tot ce am dori să aflam. Pornim motorul şi revenim cu picioarele pe pământ : “diesel frate”, nu EVO. Dar tractoraşul de origine germană are el şi numeroase avantaje, pe lângă cuplul mare şi consumul scăzut de carburant, beneficiază şi de vindecarea bolilor copilăriei de care a suferit când a fost lansat în grupul VAG. Astfel ambreiajul cu două mase furnizat iniţial de Sachs şi care avea prostul obicei să creeze probleme la rulaje de ordinul zecilor de mii de km (şi nu al sutelor de mii cum bine îi şade unui diesel fiabil) a fost înlocuit cu un frate geamăn, mai fiabil, furnizat de Luk .

În partea centrală a bordului, bine amplasat, găsim şi displayul informaţional pentru instalaţia audio, ecran care este nelizibil în momentul în care respectăm legislaţia din România, şi anume pornim luminile pe faza scurtă, ziua.

Pornim incursiunea după ce în prealabil am resetat toate informaţiile legate de consum şi viteză medie, şi remarcam faptul că cifra furnizată de producător, 8.0 litri/100 km în regim urban poate fi atinsă, pe timpul testului Lancerul având un consum mediu urban între 7,5 şi 9,5. În echiparea Invite, jantele de aliaj pe 16 vin echipate cu anvelope 205/60 R16 ce oferă un compromis ideal între gropile urbane şi aderenţa sporită în cazul unei deplasări extraurbane mai rapide, dar care îşi arată limitările în momentul în care şoferul vrea să scoată tot ce e mai bun din motor. Astfel, în momentul plecărilor de pe loc, în trombă, sistemul de control al tracţiunii TCL are mult de lucru, cuplul de 310 Nm rupând uşor aderenţa cauciucurilor cu asfaltul. Cu toate acestea valoarea de 9,6 sec necesară demarajului de la 0 la 100 km/h este uşor de atins, remarcând astfel onestitatea producătorului faţă de potenţialii cumpărători.

Cutia cu 6 trepte este bine etajată, viteza a 6-a fiind necesară pentru reducerea consumului de carburant la viteze mari, turometrul indicând la 140 km/h un număr de 2500 de rpm. Vibraţiile transmise în interior se fac simţite doar la relanti, în mers singurul lucru deranjant ar fi zgomotul vântului la viteze peste limita legală.

Reprizele oferite de propulsorul diesel sunt mai mult decât onorabile, astfel Lancerul dovedindu-se în testul de acceleraţie de la 80 la 120 km/h mai sprinten decât alte modele testate, cuplul mare spunându-şi din nou cuvântul: astfel am obţinut 6,57 sec cu plecare din treapta a 4-a şi 6,69 sec cu plecare din treapta a 3-a, lucru care ne arată importanţa cuplului motor în detrimentul turării excesive în cazul propulsoarelor diesel. La un condus sportiv îşi face simţită prezenta şi turbolag-ul, dar nu avem ce comenta mai ales că avem de-a face cu un diesel PD.

Unul din dezavantajele motorului diesel de 2 litri este şi greutatea mai mare faţă de celelalte două propulsoare disponibile şi anume 1.5 şi 1.8 benzină, lucru care îşi pune amprenta asupra stabilităţii pe virajele atacate în forţă. Deşi beneficiază de sistemul de control al stabilităţii ASC şi de o servodirecţie foarte precisă, cu un feed-back foarte bun, atacarea în forţă a virajelor nu este un lucru facil, pierderea traiectoriei fiind uşor de realizat, atât datorită comportamentului subvirator al sedanului cât şi datorită cuplului mare furnizat trenului de rulare faţă. Recomandarea noastră ar fi să folosiţi moderat acceleraţia pe parcursul virajului. Sistemele de control ale stabilităţii şi tracţiunii, ASC şi TCL, nu îşi fac simţită prezenţa imediat, şoferul simţind pierderea traiectoriei şi putând începe redresarea înaintea intervenţiei sistemelor electronice, lucru care nu face decât să sporească adrenalina şi să tempereze un pic din elan. În echipările superioare, Lancerul vine cu jante pe 17 sau pe 18, în ultimul caz anvelopele standard fiind 215/24 R18 , pneuri ce vor schimba radical în bine comportamentul noului Lancer pe viraje. Cu o rigiditate torsională mai mare decât al modelului Lancer EVO IX, cu un ampatament de 2635 mm şi cu o lăţime de 1760 mm, şasiul Lancerului este gândit pentru alergare. Datele mai sus enumerate sunt dublate şi de o suspensie fermă care uită uneori că ne aflăm într-o ţară plină de gropi, dar care îşi dovedeşte cu prisosinţă alegerea într-o zonă cu multe drumuri virajate .

articolul complet îl puteţi citi în revista Informaţii Auto, ediţia a 12-a.